Se vorbeste din ce in ce mai mult despre semnatura electronica, fiind un subiect de interes pentru tot mai multi oameni, astfel incat venim cu cateva precizari asupra cadrului ei legislativ in Romania.
Folosirea semnaturii electronice este reglementata de prevederi legale specifice, mai cu seama de legea numarul 455 din 18 iulie 2001. Aceasta lege stabileste conditiile de furnizare a serviciilor de certificare si statutul juridic al semnaturii electronice propriu-zise. Conform acestei legi, prin termenul de semnatura electronica se intelege un set demasuri, prin care se asigura autenticitatea, nerepudierea si integritatea documentelor in format electronic. Semnatura electronica este generata de un dispozitiv, ce poate fi folosit numai de una si aceeasi persoana, fie in nume propriu, fie ca reprezentant al unei terte parti. O semnatura electronica trebuie sa aiba urmatoarele insusiri:
– sa garanteze identificarea semnatarului
– sa fie legata in mod unic de semnatar
– mijloacele de creare a ei sa fie controlate exclusiv de catre semnatar
– sa fie legata de datele in forma electronica, iar raportarea la ele sa fie de asa natura incat orice modificare ulterioara adusa acestora sa fie identificabila.
Datele prin care utilizatorul creeaza semnatura electronica reprezinta un set de semne personalizate, de tipul cheilor criptografice sau al codurilor. Acestea  sunt unice si sunt accesibile doar utilizatorului, siguranta lor fiind astfel garantata.
Dispozitivul prin care se creeaza semnatura trebuie sa asigure accesul exlusiv al titularului la datele de creare a semnaturii electronice si siguranta datelor propriu-zise.
Din punct de vedere juridic, orice inscris in forma electronic caruia i s-a atasat o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat valabil, emis de o societate de certificare recunoscuta legal, este asimilat inscrisului sub semnatura privata, adica este identica semnaturii olografe de pe documentele tiparite.
