Folosirea semnaturii electronice este reglementata in Romania de legea numarul 455 adoptata in data de 18 iulie 2001. Aceasta stipuleaza statutul unei semnaturi electronice si conditiile in care pot fi furnizate serviciile de certificare.
Conform textului legii, semnatura electronica desemneaza un set de date logic asociate in asa fel incat sa poata servi ca mijloc de autentificare in mediul virtual. Semnatarul este persoana ce detine dispozitivul criptografic de creare a semnaturii, fie in calitate de proprietar, fie de reprezentant al unei alte parti.
Semnatura electronica trebuie sa asigure identificarea semnatarului, sa fie legata in mod unic de acesta, iar mijloacele prin care este creata sa fie controlate in mod exclusiv de catre semnatar.
De asemenea ea trebuie sa fie legata de datele in forma electronica de asa maniera incat orice modificare adusa acestora pe parcurs sa poata fi identificata.
Datele de creare a semnaturii au forma unui set personalizat de date de tipul codurilor sau al cheilor criptografice. Pentru garantarea sigurantei, acestea apar o singura data si sunt accesibile doar semnatarului. In acelasi timp, dispozitivul criptografic de tip token trebuie sa asigure siguranta datelor de identificare, pentru a nu fi deduse de altcineva.
Pentru crearea semnaturii electronice este nevoie de un certificat digital calificat, de un dispozitiv criptografic pe care sa fie introduse datele si de o aplicatie software pentru a putea semna electronic orice tip de fisier.
Ca urmare a ordinului ANAF din luna octombrie anul trecut cu privire la obligativitatea depunerii declaratiilor fiscale in format electronic, cererea de certificate digitale a crescut substantial.
